Administrarea unui PFA presupune mai mult decât emiterea facturilor și încasarea veniturilor. Impozitul pe venit, contribuțiile sociale, Declarația unică, evidența fiscală, TVA și RO e-Factura trebuie urmărite permanent.

În acest ghid prezentăm principalele obligații fiscale ale unui PFA în 2026 și pragurile care influențează taxele datorate.

Cum se impozitează veniturile unui PFA/II?

Venitul net al unui PFA poate fi determinat în două moduri:

Sistem real

În sistem real, venitul net se stabilește ca diferență între veniturile încasate și cheltuielile deductibile plătite în scopul desfășurării activității.

Pentru ca o cheltuială să poată fi dedusă, aceasta trebuie să fie justificată cu documente și să aibă legătură cu activitatea economică.

Pot fi deductibile, în funcție de activitate:

• serviciile de contabilitate;
• abonamentele și aplicațiile utilizate profesional;
• chiria și utilitățile aferente spațiului de lucru;
• serviciile de telefonie și internet;
• materialele și consumabilele;
• echipamentele și mijloacele fixe;
• comisioanele bancare;
• cheltuielile de promovare;
• pregătirea profesională relevantă pentru activitate.

Cheltuielile personale sau cele care nu pot fi justificate nu sunt deductibile.

Normă de venit

Pentru anumite activități, venitul net poate fi stabilit pe baza normei anuale de venit publicate de ANAF pentru fiecare județ.

Norma poate fi ajustată în funcție de criteriile prevăzute de legislație și de situația contribuabilului.

Dacă un PFA impozitat la normă a realizat în anul anterior un venit brut mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro, acesta va trece obligatoriu la sistem real în anul următor.

Impozitul pe venit

Cota de impozit pentru veniturile din activități independente este de 10%.

În sistem real, impozitul se aplică asupra venitului net anual impozabil, după luarea în considerare a contribuțiilor deductibile și a eventualelor pierderi fiscale reportate, potrivit legii.

În cazul normei de venit, impozitul se determină în funcție de norma anuală ajustată.

CAS – contribuția la pensie

CAS are o cotă de 25% și devine obligatorie atunci când venitul net anual sau norma de venit atinge cel puțin 12 salarii minime brute.

Pentru veniturile realizate în 2026, calculele folosesc salariul minim de 4.050 lei, aflat în vigoare la 1 ianuarie 2026.

Pragurile relevante sunt:

• 12 salarii minime: 48.600 lei;
• 24 de salarii minime: 97.200 lei.

Astfel:

• sub 48.600 lei, plata CAS nu este obligatorie, dar contribuabilul poate opta pentru asigurare;
• între 48.600 lei și 97.200 lei, baza minimă este 48.600 lei, iar CAS minim este 12.150 lei;
• de la 97.200 lei, baza minimă este 97.200 lei, iar CAS minim este 24.300 lei.

Contribuabilul poate alege o bază mai mare decât cea minimă, dacă dorește să contribuie suplimentar la sistemul public de pensii.

Există și persoane exceptate de la plata CAS, cum sunt, în anumite condiții, pensionarii și persoanele asigurate în sisteme proprii. Situația trebuie analizată individual.

CASS – contribuția la sănătate

CASS are o cotă de 10%.

Pentru veniturile din activități independente, baza este, în principiu, venitul net anual realizat sau norma anuală de venit, cu respectarea limitelor stabilite de Codul fiscal.

Pentru anul 2026, reperele sunt:

• 6 salarii minime: 24.300 lei;
• 72 de salarii minime: 291.600 lei.

În consecință:

• contribuția minimă poate fi 2.430 lei;
• contribuția maximă poate ajunge la 29.160 lei.

Dacă venitul PFA este sub nivelul de șase salarii minime, poate apărea obligația achitării diferenței până la baza minimă. Există însă excepții pentru persoanele care au obținut și salarii suficiente, alte venituri pentru care au datorat CASS sau care se încadrează într-o categorie exceptată.

De aceea, CASS nu trebuie calculată izolat, fără verificarea celorlalte venituri obținute de contribuabil.

Exemplu orientativ

Presupunem că un PFA în sistem real obține în 2026 un venit net de 70.000 lei și nu beneficiază de excepții.

Orientativ:

• CASS: 10% × 70.000 lei = 7.000 lei;
• CAS minim: 25% × 48.600 lei = 12.150 lei;
• impozitul pe venit se determină după scăderea contribuțiilor deductibile, conform regulilor fiscale aplicabile.

Calculul final poate fi influențat de pierderi reportate, alte venituri, perioade de suspendare sau situații speciale.

Declarația unică

Declarația unică – Formularul 212 este documentul prin care persoana fizică declară veniturile realizate și stabilește impozitul, CAS și CASS.

Începând cu modificările aplicabile veniturilor recente, impozitul, CAS și CASS nu se mai declară pe baza unei estimări pentru anul curent. Declarația se depune după încheierea anului fiscal, pe baza veniturilor efectiv realizate.

Pentru veniturile obținute în 2026, termenul general este 25 mai 2027.

Declarația poate fi depusă:

• prin Spațiul Privat Virtual;
• prin platforma electronică disponibilă pe site-ul ANAF;
• în format fizic, în situațiile permise de procedura fiscală.

În anul 2026, ANAF a introdus și funcționalitatea de precompletare a Declarației unice cu informațiile disponibile în bazele sale de date. Datele precompletate trebuie însă verificate, deoarece contribuabilul rămâne responsabil pentru corectitudinea declarației.

Obligațiile privind RO e-Factura

PFA-urile care emit facturi pentru operațiuni pentru care se aplică sistemul RO e-Factura trebuie să le transmită în platformă în termenul legal.

În 2026, termenul-limită este de 5 zile lucrătoare de la emiterea facturii, fără depășirea termenului legal de emitere.

Raportarea facturilor B2C este obligatorie începând cu 1 ianuarie 2025. Pentru furnizorii și prestatorii identificați fiscal prin CNP a existat o perioadă de tranziție până la 1 iunie 2026, urmată de obligația înscrierii în registrul corespunzător.

Transmiterea facturii în sistem nu înlătură, după caz, obligația de a transmite documentul și clientului.

Când devine PFA/II-ul plătitor de TVA?

Plafonul anual pentru aplicarea regimului special de scutire de TVA este de 395.000 lei.

La atingerea sau depășirea plafonului, PFA-ul trebuie să analizeze imediat obligația de înregistrare în scopuri de TVA și momentul de la care trebuie să colecteze taxa.

Chiar dacă plafonul nu este depășit, pot apărea obligații speciale de TVA pentru achiziții, servicii sau operațiuni intracomunitare.

Evidența contabilă și documentele obligatorii

Un PFA impozitat în sistem real trebuie să organizeze evidența contabilă în partidă simplă și să păstreze documentele justificative.

În funcție de situație, evidența poate include:

• Registrul-jurnal de încasări și plăți;
• Registrul-inventar;
• Registrul de evidență fiscală;
• fișa mijlocului fix;
• facturi, chitanțe, extrase bancare și contracte;
• documente privind cheltuielile deductibile.

În cazul normei de venit, Registrul de evidență fiscală se completează, în principal, în partea referitoare la venituri.

Alte obligații care pot apărea

În funcție de activitate, un PFA poate avea și alte obligații:

• utilizarea aparatului de marcat electronic fiscal;
• depunerea declarațiilor de TVA;
• înregistrarea specială în scopuri de TVA;
• depunerea declarației D112 dacă are salariați;
• calcularea și plata obligațiilor salariale;
• respectarea obligațiilor privind registrul salariaților;
• reținerea la sursă a unor impozite;
• obținerea autorizațiilor specifice activității.

Concluzie

Obligațiile unui PFA nu se rezumă la plata unui impozit de 10%. CAS, CASS, TVA, RO e-Factura, evidența fiscală și termenele de declarare pot modifica semnificativ costul și modul de administrare a activității.

O verificare periodică a veniturilor și a plafoanelor fiscale ajută la evitarea diferențelor de plată, a dobânzilor și a penalităților.

Aveți nevoie de ajutor cu obligațiile fiscale ale PFA/II-ului dumneavoastră? Contactați-ne pentru o consultanță fiscală în scris sau pentru a beneficia de serviciile noastre complete de contabilitate.